Fiinta foarte ciudata,omul,desi se poate complace intr o rutina armonioasa si monotona,este permenant in cautarea durerii,pentru a'si spori placerea.Astfel,atunci cand factorul perturbator apare in sfarsit,regasim in fiinta noastra o ultima ramasita a fericirii,bucurandu ne de ea in portii mici.De ce este acest sadism psihic necesar omului?am sa raspund desi este lesne de inteles...asa cum albul nu i la fel de alb fara negru,nici bucuria nu este cu adevarat resimtita fara un prealabil necaz.
Ca sa apreciez statutul meu de om imperfect,dar intreg, a trebuit adesea sa suport multe boli.In momentele nefaste ale vietii simtim cel mai febril fericirea;fericirea ramasa,bineinteles.
Si tot noi,suntem cei ce ne plangem de un "destin potrivnic" pe care l cautam buimaci,inconstienti,ca sa devenim ,mai apoi avizi de dragoste si tandrete.Asta e omul !complementar..omul nu este dintr o bucata;omul este fiinta imperecherilor de sentimente-opuse.Beatitudinea se naste din melancolie.
Privind la ziua de 3 noiembrie acum cateva toamne,as putea sa evoc tristea si disperarea mea sufleteasca,insa,3 noiembrie toamna aceasta,multumesc divinitatii pentru acum;si pentru atunci..starea de acum este reflexia starii de atunci;aceeasi intensitate,acelasi mediu,dar unghiul de reflectie este paralel.Nu eschivez oarece nostalgie,insa,aceasta este nostalgia mea ideala.As alege o si in viitor,dupa cum bine stiti,mereu dar altfel.
Ca sa apreciez statutul meu de om imperfect,dar intreg, a trebuit adesea sa suport multe boli.In momentele nefaste ale vietii simtim cel mai febril fericirea;fericirea ramasa,bineinteles.
Si tot noi,suntem cei ce ne plangem de un "destin potrivnic" pe care l cautam buimaci,inconstienti,ca sa devenim ,mai apoi avizi de dragoste si tandrete.Asta e omul !complementar..omul nu este dintr o bucata;omul este fiinta imperecherilor de sentimente-opuse.Beatitudinea se naste din melancolie.
Privind la ziua de 3 noiembrie acum cateva toamne,as putea sa evoc tristea si disperarea mea sufleteasca,insa,3 noiembrie toamna aceasta,multumesc divinitatii pentru acum;si pentru atunci..starea de acum este reflexia starii de atunci;aceeasi intensitate,acelasi mediu,dar unghiul de reflectie este paralel.Nu eschivez oarece nostalgie,insa,aceasta este nostalgia mea ideala.As alege o si in viitor,dupa cum bine stiti,mereu dar altfel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu