Refugiu

Dizarmonia concretului se compenseaza prin imaginatie.Fara a o considera o forma de slabiciune,o voi numi necesitate in cadrul adaptarii la "jungla citadina"...desigur cu mentiunea ca orice vis dus la extrem va diminua si capacitatea noastra de percepere a realitatii.

"Tu il vrei,el nu te vrea"

Barbatii.Barbatul este vanator,din start el este detectivul,el este pasionatul,cautatorul,aventurierul,insetat de noi,de prada,de victma,de femeie,de comoara,de risc...Am un usor dezgust pentru femeia "marfa" si pentru femeia"voluntar",adica femeia care se expune barbatului pe tava.Dragostea inalta pe cel puternic si umileste pe cel slab.Nu-mi plac femeile care se doresc a fi destepte si fac ele"toata treaba" barbatului,barbatul fatalau-sau barbatul ranit de alta femeie.Inteligenta lor este problematica;de cand lumea si pamantul barbatii te cauta,ei te curteaza si se straduiesc sa te seduca,asadar de ce tu,ca femeie,fiinta gingasa si vulnerabila,ai face vulgarul gest de a te insinua in viata unui barbat?

O femeie desteapta nu doar arata bine, ci este si FEMININA, cu tot ce implica acest atribut. Femeia nu este nici superioara,nici inferioara barbatului; ea este ALTFEL.Feminitatea lipseste multora din pacate...
Si mai este si acel"nu ma uita".O relatie frumoasa se termina cu un "nu te voi uita".Acest lucru ma obsedeaza si m a obsedat.Desi e vorba de ceva trecut,optez pentru pastrarea amintirilor,conservarea lor in memorie.
Sublim este mereu sfarsitul; pentru mine nu exista sfarsit propriu-zis;orice sfarsit este deschis. Urasc sa pun punct.Nu mi place sa zic adio,prefer "la revedere" ,este mai realist.
La revedere!

prietenie

Ce este acest cuvant?cum putem defini cel mai corect termenul de"prietenie"?
Prietenia in sine este sentimentul de empatie nedisimulata a unui om fata de celalalt;sentimentul de empatie este momentan ,niciodata constant.Cred ca prietenia este o generalizare a momentelor"prietenesti" dintre doua persoane.Prieteni pe viata,constant,fara sa se tradeze cel putin 1 data nu exista.Oamenii au interese si schimburi.Prietenia este schimbul de bunatate dintre 2 persoane;dar acest schimb se ciocneste uneori cu nevoile tovarasului nostru si apare asa-zisa "ruptura" sau cearta -daca nu este ceva profund.Cum pot 2 oameni sa fie in continuare foarte buni prieteni cand intre ei se rupe ceva?intradevar se innoada dupa putina vreme,dar nodul inca ramane.
Prietenia este asadar insumarea momentelor de afectiune si solidaritate dintre 2 oameni,care dupa o atenta analiza emotio-morala este generalizata.
Regula primordiala a prieteniei este : sa nu tradezi.
Regula doi: sa nu fi invidios si sa nu poftesti la bunurile prietenului tau. or mai fi si alte reguli insa acestea sunt printre cele mai importante.Cred ca secretul prieteniei nu consta in a te destainui cu totul,ci in A STII SA ASCULTI.
Prietenii nu se iscodesc unul pe altul,nu se judeca,nu se pizmuiesc;prietenii se sfatuiesc si se consoleaza confesandu se reciproc.Si mai presus de toate,prietenia nu cunoaste invidii;cand vezi ceva in omul de langa tine ,lucru pe care il doresti atat de intens incat iti orbeste mintea,departeaza'te de acel om,pana nu'ti dizolvi personalitatea in individualitatea sa.Prietenia nu este idolatrie,prietenia este mereu egala. Iar cum noi suntem vesnic inconstanti,unde este prietenia?

Nostalgia ideala,3 nov doua mii toamna

Fiinta foarte ciudata,omul,desi se poate complace intr o rutina armonioasa si monotona,este permenant in cautarea durerii,pentru a'si spori placerea.Astfel,atunci cand factorul perturbator apare in sfarsit,regasim in fiinta noastra o ultima ramasita a fericirii,bucurandu ne de ea in portii mici.De ce este acest sadism psihic necesar omului?am sa raspund desi este lesne de inteles...asa cum albul nu i la fel de alb fara negru,nici bucuria nu este cu adevarat resimtita fara un prealabil necaz.
Ca sa apreciez statutul meu de om imperfect,dar intreg, a trebuit adesea sa suport multe boli.In momentele nefaste ale vietii simtim cel mai febril fericirea;fericirea ramasa,bineinteles.
Si tot noi,suntem cei ce ne plangem de un "destin potrivnic" pe care l cautam buimaci,inconstienti,ca sa devenim ,mai apoi avizi de dragoste si tandrete.Asta e omul !complementar..omul nu este dintr o bucata;omul este fiinta imperecherilor de sentimente-opuse.Beatitudinea se naste din melancolie.
Privind la ziua de 3 noiembrie acum cateva toamne,as putea sa evoc tristea si disperarea mea sufleteasca,insa,3 noiembrie toamna aceasta,multumesc divinitatii pentru acum;si pentru atunci..starea de acum este reflexia starii de atunci;aceeasi intensitate,acelasi mediu,dar unghiul de reflectie este paralel.Nu eschivez oarece nostalgie,insa,aceasta este nostalgia mea ideala.As alege o si in viitor,dupa cum bine stiti,mereu dar altfel.

clipa suspendata

Nu stiu de cate ori,de cate ori..am privit ceasul meu mare si rotund de pe un anume perete al unei anumite camere,si in verva mea cotidiana ,m am oprit O CLIPA sa privesc cum ea trece.Ocazional ,cand cineva ma intreaba pe strada cat este ceasul,ii indic ora cu un minut in plus,ca sa ofer o informatie mai aproape de adevar.Uitandu ma la ceas pierd deja cateva clipe.
Ceasul si oglinda.Mi au placut intodeauna.Ele ilustreaza cel mai bine ireversibilitatea timpului.
Poate ca nu se intampla des sa mi aminteasc cat de pretios este TIMPUL,indeosebi cel actual.Daca as avea un copil l as indemna mai degraba sa traiasca,nu sa se ingrijoreze pentru clipa urmatoare,traind in sfarsit o viata plina de griji,iar la batranete sa se stinga ca si cum n ar fi trait de fapt.
Cu totii ne temem de viitor,ne dorim sa cunoastem viitorul( pana si eu vreau asta uneori,desi constientizez absurditatea)...consultam amintirile,estimam pericolele ce ar putea sa vina,uitand sa facem in prezent ce este corect sa facem,adica CE SIMTIM( raportat la nevoile cotidiene evident).Facand ce simti ca este corect ai mult mai multe shanse sa mori mai repede,fiindca ai sa faci implicit si mai multe greseli.Totusi...oameni buni,ce n am da ca la sfarsit,in vulnerabilitatea noastra sa fim bogati sufleteste ,sa avem un bagaj al momentelor de neuitat, sa continuam si atunci sa zambim si sa ne fericim ca am parcurs atata timp;sa ne uitam la ceasul rotund prafuit de pe perete, si sa savuram chiar si atunci clipa,sa suspendam clipa in prezent,sa simtim timpul!cel prezent,viitorul este incert asa cum trecutul este mort..ingropat de atatea si atatea ,noi CLIPE!

opera de arta

Asemeni neadaptatilor,sunt in cautarea absolutului.Nu absolutul ca ceva concret;am cautat sa mi depasesc conditia umana( n am reusit dar inca incerc).Pentru aceasta,trebuie bineinteles sa intelegi si sa accepti misterul.Desi pare o afirmatie ciudata,aflati ca si misterul este un raspuns.
Misterul este elementul ce provoaca o stare halucinanta a creierului,euforia curiozitatii creste simtitor si o vreme ramane constanta.Misterul este raspunsul intrebarilor adanci,puse indeosebi de oamenii evoluati.Multi insa se panicheaza in fatza "lui" ,concluzionand ,cu regret,( si eronat) ca meditatia lor s a dovedit a fi un esec.
Gresit! daca ma intrebati pe mine...MISTERUL este insusi motivatia care ne face sa evoluam,care ne face sa simtim adrenalina,bucuria ,nefericirea (..) Misterul adanceste orice traire,prin curiozitatea noastra nativa si dorinta de a ajunge la un apogeu al vietii.Daca lucrurile ar fi de dinainte cunoscute am fi la acelasi nivel si cel mai rau,ne am complace intr o anume existenta,mereu,mereu,mereu. Fara nici un fel de motivatie de a lupta..de a cugeta.
Ma inspaimanta cuvantul"mereu".Mereu imi da senzatia de odihna cerebrala nejustificata.Desigur,as vrea sa ma iubeasca MEREU,dar altfel.Mereu fara altfel este starea omului mediocru,a omului care se complace,care nu doreste sa iasa din"universul sau stramt".
Daca ni s ar da posibilitatea de a ajunge la cunoasterea absoluta,mintea noastra ar stagna,am rutiniza existenta ,si ar disparea febra creatiei.
Fiind creaturi ale unui CREATOR,uitam sa apreciem farmecul misterului cu care acesta a desavarsit lumea.In orice iubire este si mister,iubirea dureaza cat misterul; cand crezi ca ai inteles o opera de arta,aceasta moare pentru tine,asa cum si dragostea transcede in respect sau dezgust,cand de pe ochii nostrii cade valul "halucinant". Adancind misterul,sporim fascinatia.
Despre dragoste am sa aprofundez intr o alta zi.atat pentru astazi

"catre cititori"

Primul post se presupune a fi cartea mea de vizita,asadar voi oferi cateva informatii despre crezul meu existential,dar si diverse amanunte ale rostului meu pe aceasta lume.
Nu cred in modestie;ma scoate din sarite trufasia cu care cineva isi sustine modestia printr'o mandrie mascata.
Nu cred in marturisiri publice sincere;sa fim rezonabili,cu totii le inflorim!
Am decis sa postez franturi din gandurile mele pentru ca,asemeni voua,doresc sa ma amuz si sa i amuz pe altii ,cu trairile mele insignifiante imbracate in haina literara cat mai glamour,ca sa dea bine, ca.. deh!
Intrucat blogul este ceva public,am sa evit sa intru in intimitati.Nu conteaza cine sunt sau ce fac.Conteaza ce cred,ce spun,ce gandesc...ca nivel al informatiei,pe un BLOG.